Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice
Sistemele, indiferent de natura lor, prezintă anumite caracteristici, între care amintim:
1. Structura sistemului care reflectă modul de organizare a acestuia, respectiv descrierea
subsistemelor şi a relaţiilor ce se stabilesc între ele.
În cazul sistemelor tehnice structura este definită odată cu proiectarea sistemului, ea
putând suferi modificări ulterioare, odată cu dezvoltarea, modernizarea acestuia.
În cazul sistemelor vii structura este definită de informaţia genetică, ea putând fi eventual
modificată prin accident. În baza informaţiei genetice, după concepţie, sistemele vii evoluează o
durată prenatală într-un mediu suport, se nasc, se dezvoltă, se reproduc, îmbătrânesc şi mor.
Structura sistemelor quasi-vii este iniţial proiectată şi se modifică ulterior, ori de câte ori
realizarea obiectivelor finale sau satisfacerea restricţiilor impun acest lucru.
2. Eficacitatea arată gradul de satisfacere a finalităţii sistemului.
De exemplu, dacă obiectivul unui sistem tehnic este reglarea automată a presiunii sau
temperaturii, atunci eficacitatea este definită ca fiind precizia cu care se realizează reglarea
acestora, cu alte cuvinte abaterea de la valoarea prescrisă.
În cazul sistemelor quasi-vii, obiectivul fiind de natură economică sau socială, eficacitatea
este definită de abaterea relativă sau absolută de la valoarea dorită a unui indicator economic sau
social.
3. Eficienţa este raportul matematic dintre rezultatele (realizările) sistemului şi consumul
de resurse ocazionat de funcţionarea sistemului (exemplu: randamentul unui motor este raportul
fluxului de energie produs şi fluxului de energie consumat).
În cazul în care rezultatele (efecte) şi resursele (cheltuielile) pot fi exprimate ca valori
financiare, se vorbeşte de eficienţă economică (exemplu: rentabilitatea).
4. Robusteţea este proprietatea sistemului de a funcţiona normal în condiţiile prezenţei
unor perturbaţii generate de mediul exterior, în limita unor restricţii.
5. Ultrafiabilitatea este definită ca fiind acea capacitate a sistemului de a-şi menţine
eficacitatea în condiţiile în care o parte din structura acestuia îşi pierde funcţionalitatea (se
defectează).
Ultrafiabilitatea se realizează de obicei prin creşterea complexităţii sistemului, respectiv,
prin introducerea de elemente (subsisteme) şi relaţii suplimentare (de rezervă) care să intre înfuncţiune atunci când celelalte se defectează. (exemplu: navetele spaţiale; reactoarele nucleare –
CANDU de la Cernavodă etc.).
6. Adaptabilitatea este proprietatea de a modifica automat funcţionalitatea şi/sau
structura în vederea menţinerii (maximizării) eficacităţii (eficienţei) în condiţiile unui mediu
variabil (turbulent). De regulă, sistemele vii şi sistemele quasi-vii sunt sisteme adaptabile
(exemplu: transportul aerian).
7. Autoadaptarea este proprietatea sistemului de a acumula experienţă şi de a o folosi
pentru creşterea eficienţei şi/sau eficacităţii cu care funcţionează.
Sistemele vii sunt autoinstruibile.
8. Interdependenţa se defineşte prin faptul că cel puţin o ieşire a unui sistem poate fi
utilizată ca intrare a altui sistem, cel puţin la nivelul unor fluxuri de informaţii. Interdependenţa
presupune, în primul rând, anumite legături între sisteme. Legătura dintre sistem şi mediu este
cunoscută sub denumirea de interfaţă.
În cazul sistemelor vii interdependenţa presupune adoptarea unor reguli generale prin
instruire şi educare: reguli lingvistice, alfabet, convenţii de notaţii, definiţii logice şi matematice
etc.
În al doilea rând, interdependenţa presupune existenţa unor canale de comunicaţie dintre
interfeţele sistemelor interconectate. Prin definiţie, subsistemele unui sistem se bucură de
proprietatea de conectivitate.
Interoperativitatea este definită ca fiind acea proprietate ca mai multe sisteme
interconectate să funcţioneze ca un sistem unic. Prin definiţie, subsistemele unui sistem sunt
interoperabile.
Sinergia este acea capacitate a elementelor şi/sau subsistemelor unui ansamblu
interconectat şi interoperabil, de a produce mai mult împreună decât separat. Cu alte cuvinte
putem spune că sinergia este acea stare în care se poate afirma că sistemul este mai mare, mai
eficace şi mai eficient decât suma subsistemelor componente.
Sinergia poate fi realizată în condiţiile în care există:
- compatibilitate între obiectivele sistemelor;
- posibilitatea utilizării în comun a unor resurse.
